Chiar și despre Oscar, cu Irina Margareta Nistor

Îmi spune Tizel (doar ne cheamă Irina pe amândouă), dar nu de asta o iubesc așa de tare. Irina Margareta Nistor este admirabilă: deșteaptă, are umor, sângele îi e aproape albastru, pare mereu deasupra lucrurilor și este mereu în miezul lor. Nu doar că a văzut filme toată viața ei, dar acum câțiva ani documentarul "Chuck Norris vs. Communism", regizat de Ilinca Călugăreanu i-a fost dedicat. Filmul, o coproducţie România/ Germania/ Marea Britanie, a fost proiectat în premieră mondială, la începutul anului 2015, la Festivalul Sundance și a fost difuzat în ianuarie 2016 pe canalul naţional de televiziune american PBS.

Pelicula prezintă povestea uimitoare a casetelor video piratate care au permis câtorva milioane de români să eludeze regimul represiv comunist.
Filmul spune povestea Irinei Margareta Nistor, o femeie foarte hotărâtă şi pasionată, a cărei voce pătrunzătoare şi marcantă a inspirat o ţară întreagă. În timpul zilei, Irina traducea filmele Comitetului de Cenzori al Televiziunii Naţionale, asistând zilnic la absurdităţile sistemului comunist care eradica rapid orice informaţie din Vest. Pe afaceristul Zamfir, care comercializa casete video, l-a întâlnit în 1985, când a dublat vocea tuturor personajelor din filmele vândute de el pe piaţa neagră - de la Chuck Norris şi Robert De Niro, până la Jane Fonda şi ET.

 - Ce mai faci, Irina Margareta Nistor?

 - La Berlinală, văd filme vreo cinci pe zi și noaptea scriu și mă bucur că suntem prezenți la toate secțiunile (aproape, mai puțin la scurte), cumpăr cărți ( pe hârtie), știu, iar o să depășesc la avion, dar sunt dependentă!

 - Am recitit de curând unul dintre interviurile tale, cel oferit acum ceva vreme revistei Tango. Acolo povestești și că bunicii tăi din partea mamei erau urmași unei familii franceze, stabilită la București. De luat în seamă și de ținut minte este că îi chema Jobin (Joben, cum a fost el românizat) și de la ei s-a preluat și a rămas în dicționare numele celebrei pălării tubulare. Nu e nevoie să faci mare lucru că să provoci cu alte variante de scenarii de film despre propria ta viată. Ai știut mereu că ești altfel? Cu un semn deasupra ta?

- Mi-am dorit! Sunt agorafobă! Nu vreau să mă pierd în mulțime, dar am avut și mult noroc și o pasiune fără margini pentru tot ceea ce fac!

 - Cum a fost istoria cu parfumurile și experiența de la fabrica Miraj? Cu mintea de acum chiar nu ți-ar fi plăcut să încerci și experiență de parfumier (bunicii Irinei erau chimiști și ar fi preferat o astfel de carieră pentru ea)?
 - Aș fi vrut eu, dar sigur nu m-ar fi ținut ficatul! Nu suport nimic cu miros, de la crini la detergent! Singură excepție un Dior vintage ca mine!

  - Ah, și mi-am mai adus aminte o poveste de la o prietenă comună, complet sedusă de infinită ta capacitate de a livra povești. E adevărat că principalul motiv pentru care te-ai căsătorit a fost că să îmbraci rochia de mireasă? Cum a arătat ea?!
 - Da! Să fiu mireasă cu totul, cu buchetul, cu beteală retro, cu o slujbă minunată la Biserica Boteanu, oficiată de Părintele Grigorescu care m-a și botezat, cu o mașinuța decapotabilă din anii 30 și cu o fetiță ( acum doctoriță) și un băiețel ( acum la New York) care să-mi ducă trenă, cu o nuntă la Athenée Palace, că socrii n-au înțeles că-i mai alegant în grădină acasă, deci cu 2 petreceri, cu un tort pe 3 etaje din înghețată de casă, făcut de mama , cu muzică ( fără populară) și fără dar ( doar cu cadouri) . Atipică!

 - Generațiile pentru care vocea ta era la fel de importantă că vocile de la Europa Liberă, un altfel de sunet al libertătii, sunt mai obosite acum de viată! Eu fac parte din una dintre ele:)...cu toate astea incă mi se pare că uneori filmelor vechi, mai ales celor din anii 80', le lipsește timbrul tău inconfundabil. Ți se mai intamplă să fii recunoscută după ce spui câteva cuvinte?
 -Mereu, de obicei mi se spune că-mi seamănă vocea cu a...Ei! Mă amuză și mă măgulește această memorie colectivă care-mi zâmbește și eu ei! La Montreal acum mulți ani, m-a recunoscut oarecum un cuplu : ce seamănă cu Irina Nistor! Când le -am zis Bună seara erau să leșine! M-am distrat! Asta nu înseamnă că-mi place dublajul! Sunt fericită că subtitram! Am fost un rău necesar!

  - Te uiți la seriale? Toți suntem atinși de patimă asta. La ce? Când?

- Rar! Downton Abbey și mai ales Poirot și Murder she wrote, și Tânărul Papă, Crown... nu mă omor după cele noi! Doar cele cu spitale ( doar am vrut să mă fac doctoriță, dar mi-am dat seamă înainte să dau la facultate! Între noi și Dumnezeu sunt doctorii, oricum…

 - Suntem în plină etapă de recuperare a demnitătii și adevărului din industria cinematografului, sau așa speră cele care au provocat acest șir incredibil de destăinuiri devenite o campanie fabuloasă. Aproape neverosimilă. Ce crezi despre asta, cum vezi acest curent. #standUP? 

- Mi se pare ușor exagerat. Se distrug cariere esențiale ( Kevin Spacey) și se judecă inegal: la Berlin au descalificat pe oricine era suspectat, dar l-au primit pe Polanski acum cațiva ani! E o vânătoare de vrăjitoare a la McCarthy. Delațiunile mă sperie si dezgustă! Stalin era maestru la așa ceva! Și la ani distanță...

- Ești o călătoare de carieră, ai fost parte din jurii de festival, ai participat la gale cu celebrități din toate domeniile. Care sunt întâlnirile de pus în ramă, de povestit.
- Cea cu regizorul Istvan Szabo! Nu-mi place să cunosc celebrități, ca să nu mă dezamăgească și apoi să nu le mai pot admira creațiile! Nu-mi plac nici filmele sau piesele care ii fac pământeni pe cei ca Mozart sau Oscar Wilde! Prefer misterul!

- Cum ar fi să nu te întreb pe ce și pe cine pariezi pentru Premiile Academiei Americane de anul acesta? Multe dintre filme sunt în cinematografe, mai este puțin și va avea loc gala.(Premiile Academiei Americane de Film, ediția a 90-a, se vor decerna în noaptea de 4 martie).
-Pe repede înainte: Three Billboards Outside Ebbing,  Missouri... aș vrea să câștige, Richard Jenkins din Shape of Water nominalizat pentru cel mai bun actor în rol secundar, Churchill / Gary Oldman pentru rol principal și Despre trup și suflet la categoria de film într-o limbă străină!

- Ce părere ai de aceste exerciții de imaginație pe care pariază Hollywood-ul? A fost La La Land, acum Shape of Water. Te surprind?
- Mă înduioșează, mai ales Shape of Water, din care încerc să uit scena explicită din cadă! Tocmai, prefer să-mi imaginez, dacă am chef și nu să devin voyeuristă fără voie!

- Ce-ai face dacă ai fi un om pentru care banii nu ar fi o problemă? În ce ai investi?
- Într-un cinema, cu bibliotecă și cofetărie doar cu înghețată! Sper să-mi iasă și fără bani investiți.

- Citești vreodată subtitrarea la filme?

- Întotdeauna. E automat, chiar când e in vreo limbă straină pe care n-o cunosc:)) Doar să știu scrierea, să nu fie chineză, rusă sau arabă!

     - Regizorul român pe care pariezi cel mai mult?

      N-am unul singur! Mungiu, Porumboiu, Radu Mihăileanu, Nae Caranfil...

     - Filmul românesc preferat?

      Pădurea spânzuraților!

    - Filmul pe care ar trebui să nu îl rateze nimeni?

     Românesc același, străin Cetățeanul Kane și Casablanca!

    - Actorul/actrița ideal(ă)?

     Ingrid Bergman și Bette Davis!

   - Actorii români pe care i-ai vedea cu roluri la Hollywood?

     Deja este: Marcel Iureș.

    - Ai regrete?

    Că nu-i ziua mai lungă sa văd și mai multe filme!

PS: Dintre preferații Irinei doar Gary Oldman a plecat acasă cu un premiu Oscar. " A fost prea politically corect, nu-mi rămâne decât să mă bucur pentru Coco, animația mexicană despre neuitare și lipsa granițelor între lumea noastră și cea de dincolo"...a mai apucat ea ieri, dupa ceremonia de decernare, să puncteze.

Irina Margareta Nistor (n. 26 martie 1957, București) este un critic de film român.
Sub regimul comunist a lucrat ca translator pentru TVR (unde nu a putut fi angajată în acei ani pentru că nu a acceptat să devină membru al Partidului Comunist Român), și este cunoscută pentru dublarea în secret a peste 3000 de filme înregistrate pe casete video și aduse din Vest. Este decorată cu Medalia Carol I.

Photo: Irina Margareta Nistor photos