Sabrina e în Italia din 2002, medic stomatolog si, spune ea, “din fericire pentru familia mea nu mai merg decât pentru urgente pentru ca am închis activitatea acum 10 zile, lucram fără măști in comerț nu se mai găsesc de multă vreme…Acum fabrica Miroglio a confecționat măști pentru toată regiunea pe care le distribuie gratuit.”
“Această carantină parcă îmi dăruiește diminețile pierdute. Trebuie sa ne reinventam zi de zi pentru că la 10 luni ne plictisim repede, ne mutăm de pe balcon pe terasă, ieșim in curtea interioară a blocului, il pun in marsupiu si dansăm, ne jucăm cu mălai si capace de borcane, dormim si mâncam. Dar suntem părinți norocoși pentru ca avem un copil bun, senin si cel mai important lucru este ca suntem împreună!, mărturisește Sabrina Jalbă, medic stomatolog în Alba, un oraș la 60 de km de Torino, regiunea Piemonte
- Unde locuiești, mai exact?
Mai exact in Alba, un oraș de 30.000 locuitori, oraș care trăiește in principal din turism turistică datorită trufei albe. Avem două mari industrii: prima este fabrica Ferrero (care face oua Kinder, Nutella, Raffaello etc). De aici și mirosul de ciocolată din oraș. A doua fabrică importantă este Miroglio care produce țesuturi si are diverse liniii de producție de la brand-uri ca Motivi, Vestebene, Combipel, Elena Mirò.
Deocamdată nu avem niciun decedat in oras, dar stăm închiși in casă. Cu toții am închis activitățile înainte de a se fi dat decretul de zona roșie. Știu ce se spune în România despre cifrele morților din Italia: cum ca ar fi o conspirație... ei bine numărul victimelor din păcate este real, dar ceea ce se va întâmpla cu adevărat nu mai știm. Se speculează ca vom rămâne in casă toată luna Aprilie”, așa și-a început mesajul.
Cum ai ajuns în Italia? De multă vreme?
E o poveste lungă și frumoasă...Am avut noroc de doi părinți care au vrut pentru mine si fratele meu mai mult, mai bine, mai sigur. Am mers și eu în vacanțele scolare lucrând pe banii mei, din clasa a 8-a până la sfârșitul facultății de Medicină. Am început în Calabria și m-am oprit în Piemonte unde am devenit rezident. Am făcut diferite munci, munci pentru o fată, funcție de vârstă, de la culesul portocalelor pana la ospatar in restaurante. M-am călit...am muncit și 10 ore pe zi la 5-6 grade, dar și la 38-40 de grade. M-am trezit și la 4 dimineața să încep lucrul la 7, ori am avut și dimineți mai ușoare, începând munca la orele 8.
In anii facultatii înafara de munca mi-am rezervat timp și pentru stagiu. Am făcut practica la un cabinet stomatologic, doctorul fiind si medicul de familie al părinților mei. Faptul că am învățat perfect limba, ba chiar și ceva din dialect, mi-a fost de mare ajutor...Seara lucram cu mama mea intr-un restaurant de lux, unde am câștigat bani mulți și buni ce mi-au fost de ajutor multe luni când ajungeam acasă in Iasi. Că am reușit să mă stabilesc aici, că eu, o româncă, am reușit să lucrez alături de medici foarte bine pregătiți și cunoscuți, e meritul părinților și mai ales al meu. Am reușit să demonstrez că în România, medicina se face cu mult profesionalism. Spun și al meu pentru ca nici o secundă nu am abandonat ceea ce am început, ceea ce am vrut în ciuda greutâților ce parcă ar fi vrut să îmi testeze voința. Dar iată omul din mine a învins!
-Ca sa revenim la ce ne macină pe toți, te rog spune-mi când ați devenit conștienți că epidemia incepe să pună stăpânire pe Nordul Italiei?
Orașul în care trăiesc se află la vreo 250 de km de zona epicentru al epidemiei. Sincer,urmăream știrile tv, dar fiindcă a fost ceva lent, lumea nu s-a speriat si sunt convinsă ca mulți au catalogat virusul ca pe o gripă virală obișnuită pentru sfârșit de Ianuarie.
Cercetătorul Roberto Burioni a fost unul dintre primii oameni de ştiinţă din Italia care au tras semnalul de alarmă asupra epidemiei de coronavirus, însă mesajele sale au fost iniţial ignorate, motiv pentru care el avertizează acum restul Europei să nu facă aceeaşi greşeală.
,,Nu subestimaţi pericolul. Italia a făcut-o timp de o săptămână, unii oameni au zis că este doar o gripă, iar un medic a spus chiar, într-un mod total necorespunzător, că o să treacă peste câteva săptămâni", a declarat Roberto Burioni într-un interviu acordat agenţiei DPA.
Burioni (57 de ani), profesor de microbiologie şi virusologie la Universitatea Vita-Salute San Raffaele din Milano, este cel mai cunoscut specialist în virusologie din Italia.
"Din păcate, din vremea lui Iulius Cezar, oamenii vor să creadă ceea ce doresc să se întâmple", a spus el citând din opera împăratului roman "De Bello Gallico".
- Când s-au luat primele măsuri?
Părerea mea este ca autoritățile nu au tratat cu maxima responsabilitate situația. Mențin să zic acuzația, ținând cont ca Italia e o super putere în Europa, o țara cu buget mare, o țară cu o industrie farmaceutică puternică și cu o școală de medicină cu reputație.
Guvernul italian a anunțat măsuri de izolare a mai multor localități, în încercarea de a reduce extinderea epidemiei. Numeroase comunități din nordul Italiei au fost izolate pentru a opri extinderea virusului la metropola Milano, la centrul turistic Veneția și în alte regiuni. Faimosul carnaval de la Veneția a fost întrerupt, mai multe evenimente sportive au fost anulate. Școlile și muzeele din regiunile afectate au fost temporar închise.
Consider că măsurile au fost luate tardiv, fără eficiență! De asta s-a ajuns aici. Italia, țara care este prima din lume la numărul de morți. Păcat.
Ești medic, ai contact continuu cu multă lume. Probabil ai și discutat despre asta cu mulți. Crezi că oamenii puteau fi convinși mai devreme să stea mai mult în propriile case?
Popor latin ca și poporul român, nu a tratat cu răspundere pericolul ce bătea la ușa Italiei. Nici azi nu se respectă cu strictețe regulile impuse de guvernul italian. Pană nu s-a apelat la măsurile extreme, măsuri impuse care au ajuns până la scoaterea în stradă a armatei pentru a limita ieșirile din case, până ce orașe și zone nu au fost închise...lucurile au continuat să scape de sub control.
In România a fost vreme bună zilele astea, cei vârstnici au ieșit la plimbare continuu. E greu sa îi convingi să n-o facă. Ce poți să spui bunicilor tăi? Dacă există și sunt în România?
Am să fiu un pic răutăcioasă, dar nu doresc decât bine poporului meu. Eu, din păcate nu mai am bunici. Nu pot decât adresându-mă lor să le spun ca tărâna fie-le ușoare pe morminte!
Comoara ce o reprezintă bătrânii noștri, din păcate sunt mai neînțelegători decât cei mici. Diminetile în care ar trebui să fie în case umplu tramvaie și autobuzele. De ce?! Umplu magazinele considerate mai ieftine. Pensia o dau toată pe mâncare....E un virus ce trebuie tratat cu responsabilitate. Bunicile noastre au fost și sunt fără pereche. Nu se mai poate face o pâine în casa, gogoși, nu se mai poate face o ciorbă pe 3 zile?!E criză ...mai facem și ceea ce nu vrem. Din păcate, odată infestat, poți fiesta pe alții, și așa sunt vânați de virus!
Oare în România legile au fost făcute numai pentru a fi încălcate?!
Va mai fi Italia la fel cum o stim si o iubim?
Nu se va schimba nimic, zic eu, Italia va pierde valori umane. Asta este viața, în timp ce unii ne părăsesc, unii se vor naște. Poate vom întâlni o Italie mai puternică, mai călită, mai preventivă, mai organizată. Frumusetea nu îi va fi cu nimic știrbită, iar interesul de a vizita o altă lume, va rămâne intact…
Povesteste-mi despre comunitatea de acolo, cum s-a organizat.
Mica comunitate în care îmi duc viața, o comunitate de maximum 40000 de suflete a fost mai ușor de dirijat, suprafața sau aria de expunere a fost mai mică. Lumea a înțeles gravitatea situației, în orașul meu neînregistrându-se victime la ora vorbirii.
Ce spuneai de celebra fabrică Miroglio?! Încep să confecționeze măști? Aici există informația că acestea nu sunt la standardele internaționale, că fabricile de confecții nu pot face măști medicinale eficiente.
Una din cele mai mari companii din lume, companie ce a plasat activitatea cred în India și China, a rămas în orașul meu doar cu o mare fabrică de confecții. Nu știu ce se vorbește acasă, dar de mai bine de o saptamana se produc măști.
De la îmbrăcăminte la măști. Miroglio, o companie textilă din Alba, cu 70 de ani de istorie și o cifră de afaceri de 577 milioane de euro (în 2018), de joia trecută a transformat o parte din producția sa in măști chirurgicale din bumbac hidrofug( cred că asa se spune) pentru a răspunde la cererea de ajutor regional Piemonte de miercuri dimineața. Primele 20 de mii de măști au fost livrate in unitatea de criză din Torino, urmând alte 600 de mii. Întrucât peste un milion de solicitări au ajuns in companie in câteva ore, de la diferite instituții, companii si persoane fizice, grupul Miroglio se organizează sa le satisfacă pe toate. S-a declarat că primul lot, cele 600 de mii, a avut un cost acoperit integral de Giuseppe Miroglio, vicepreședinte și acționar al grupului. Iar pentru Protecția Civilă s-a ajuns la un acord de un preț minim, care îi permite sa acopere costurile de producție.
Este posibilă o producere de aproximativ 75-100 de mii de măști pe zi. Este vorba de măști chirurgicale din bumbac și elastic, tratate cu produse hidrofugante si care pot fi spălate si refolosite de zece ori. În acest moment nu este timp tehnic pentru o certificare CE, dar regiune Piemonte a avut o derogare pentru a le putea folosi.
Ce faci cu un copilaș in casă? Cum rezistați?
Aș minți daca aș spune că e ușor să stai 24h în casă cu un copil care încă nu merge singur, dar care nici nu stă locului.
Dar eu sunt o pozitivă si văd mereu partea plină a paharului. Ținând cont de meseria pe care o am, nu am avut o maternitate de vreo 2 ani asa cum știu ca se poate in România. Am decis sa ma întorc la treaba doar jumătate de zi când copilul avea doar 3,5 luni, pentru ca soțul meu, având un orar destul de variabil, poate sta cu Enea. La început mi-l aducea la cabinet pentru a-l alăpta.
Aceasta carantină parca îmi dăruiește diminețile pierdute. Trebuie sa ne reinventam zi de zi pentru că la 10 luni ne plictisim repede, ne mutăm de pe balcon pe terasă, ieșim in curtea interioară a blocului, îl pun in marsupiu si dansăm, ne jucăm cu mălai si capace de borcane, dormim si mâncam. Dar suntem părinți norocoși pentru ca avem un copil bun, senin si cel mai important lucru este ca suntem împreună!
Ah, uitam pe lângă un copil de 10 luni avem si doi câini, un Dog German si in Weimaraner! Sa ai un câine ste un privilegiu in timpurile de Coronavirus: e o scuza pentru a ieși din casă în jurul blocului.
Media italiană? Cum s-a comportat/comportă în timpul crizei?!
Televiziunile din peninsulă nu cred eu că au atribuit spații destule pentru problema cu pricina...Poate un pic mai mult mediatizat, ar fi fost mai eficient în combatere și prevenire!
Avem si o lectie de invățat din nenorocirea asta?
E din păcate o istorie ce lasă urme adânci...Să fim precauți, mai puțin atotștiutori, mai dornici să respectâm legile, să învățăm să tinem cont doar de sfaturile celor în cunoștință de cauză. Sa ne bucurăm mai mult de rutina de zi cu zi, de momentele petrecute cu soțul, copii si părinții si, de ce nu, de noi înșine.
Irina Păcurariu
