Cam de acum vreo doi ani am început să văd un grup de călăreți echipați întotdeauna perfect, ca într-o producție BBC după un scenariu de John Galsworthy. Cine a prins Forsyte Saga la televizorul alb-negru din sufragerie știe despre ce vorbesc. De obicei în echipă de trei- aveam să aflu mai târziu că sunt o familie, soț, soție și fiu și fiică- i-am zărit uneori la pas pe drumuri de țară, alteori pe șosea, mergând liniștit pe lângă cai. Nu doar că muream de curiozitate să aflu ce-i cu ei, pur și simplu i-aș fi pozat non-stop să-i postez pe Instagram. Nu putem să cer nimănui să mă creadă pe cuvânt că există cu adevărat. Povesteam despre ei cui avea chef să mă asculte, ba că-s neverosimili, ba că eu una n-am mai văzut așa scene niciodată, că de unde-or fi venit, că “oare-s ceva străini și își țin caii la cineva, în zonă?!”. Până într-o zi când mi-a prezentat Ticu o doamnă venită cu ceva treabă la el la birou:
- Brîndușa Banciu. Știi cine e? Călăreața de care vorbești tu continuu. Stă în același sat cu noi, deci suntem aproape vecini...
N-am avut prea multe de spus, dar mi-am promis și mie, le-am spus și lor atunci, că dacă o să mă apuc vreodată să povestesc despre cum mă găsesc personajele pe mine, nu eu pe ele- că aia e sarcină de serviciu- o să încep cu Brîndușa. Așa că, iată-ne aici.
Brîndușa Banciu a studiat Industria lemnului la Brașov,- dealtfel parte din rădăcinile familiei ei sunt din Țara Făgărașului-, este inginer, a condus echipe, a lucrat în vânzări, totul până în 2009 când și-a dus băiatul la primele lecții de călărie.
Brândușa Banciu: "Cale de întors? Nu, nu mai este. Dragostea de cai si de animale este un drog. Performanţa vine şi crești odată cu ea, ești nevoit atunci să iți depășești limitele. Te gândești chiar sa împărtășești din experiența ta si altora, aflați la început de drum."
În curte la ei sunt acum Fira și Perfect, doi cai pur-sânge-arab și, nou-venit, Hoca, un Shagy arab. Fira este companioana de cursă lungă a Brândușei. Au participat împreună la concursuri de calorie, proba anduranță, s-au antrenat sute de ore și în timpul sezonului, de primăvară până toamna, fac aproape zilnic câteva zeci de km. Prin pădure, pe câmpuri pustii, departe de lume, cal și călăreț, într-o relație în care nu poți minți și care nu funcționează cu jumătăți de măsură.
- Brîndușa: “Fira este acum în extrasezon, când se face recuperare si acumulare de energie pentru sezonul care vine. Chiar dacă în perioada asta nu ieșim la plimbare orice schimbare de tonalitate din vocea mea încă se transmite calului. De fapt calul te dreseaza pe tine. Cu omul poți reacționa si mai nervos, să te răcorești, să răbufnești. Caii te simt daca ești nervos, nu se mai lasa prinși, te resping. La fel de calm trebuie să fii și pe timpul antrenamentului.”
Călăria de anduranță este un sport în care calul trebuie să fie rezistent şi să parcurgă de la 30 de km în sus– aşa se începe, aşa îţi califici calul. Contează foarte mult cum este el antrenat, calul trebuie să meargă mereu într-un anume ritm. Cei 30 de km trebuie parcurşi într-o perioadă determinate de timp, iar la finalul cursei calul trebuie să aibă pulsul sub 60 de bătăi pe minut. Ca urmare, trebuie să meargă cam cu 15 km pe oră. Sunt ceasuri cu care îi poţi verifica, dar în general, ca şi călăreţ, ştii dacă respectă sau nu un anume ritm. Mergi la trap sau la galop. Cel mai bine e să te uiţi la ceas, totuşi. În plus, pulsul calului e foarte important fiindcă, altfel, eşti descalificat.Contează foarte mult calul să aibă încredere în tine, să se liniştească, nu să mergi tare fiindcă atunci pulsul urcă la 80-100.
Brîndușa Banciu și soțul ei sunt printre pionierii mișcării de anduranță din România. La început chiar au organizat concursuri, pentru că, fără aceste întâlniri de etapă, nu se putea accede în competiții oficiale mai importante. Totul cu efortul de a aduna o comunitate, care chiar și după câțiva ani de la pe primele încercări numără cam 30 de pasionați. Împotriva numărului redus de practicanți echipa României, da, s-a reușit consolidarea unei echipe, a ajuns să urce în topuri europene.
Brîndușa Banciu: “Fira este extrem de dificilă în prima buclă de concurs, vrea să domine, să îi intreacă pe toți (cam cum eram și eu înainte să mă apuc de sport). Unele curse internaționale, presupun un ritm de min 12 km/h. Cuplul cal călăreț este în competiție, nu doar calul sau numai călărețul….dupa fiecare buclă calul este inspectat. Frecvența cardiacă, pulsul, sub 60 batai /minut…pentru echilibrare caii sunt plimbați la trap, racoriți cu apă rece, altfel nu poate continua competișia. Un cal de anduranță incepe pregatirea pe la 5 ani.”
Caii fac plimbarea de seara, într-un marchoir/plimbătoare. O oră mecanismele se invârt, caii schimbă sensul o dată la 15 min. “Am investit în acest utilaj pentru că asta suplinește o procedură complicată, care presupune o îndemânare pe care eu una nu o am, aceea de "a da caii la coardă”, spune Brîndușa.
"Copiii noștri, TUDOR(student) și MARA( elevă în clasa a VII-a) merg impreunăcu noi la concursuri, iar cea mai mare performanță a noastră sept a fost anul trecut când, împreună cu echipa am luat locul II la Balcaniadă. Bulgaria, Turcia, Grecia sunt țări cu tradiție în acest sport, noi abia am început, dar am reușit o performanță la care nici nu visam."
- Cine era Brândușa de dinainte de Fira și Perfect?
- Soție, mamă, salariată, toate se învârteau in jurul celor 3 responsabilități. La momentul acela, timpul liber se reducea la televizor, ieșiri la mall. Declicul a fost când ducându-l pe Tudor la ore de echitație, antrenorul m-a poftit si pe mine pe cal. De atunci a început frumoasa nebunie.
- Când ai știut că noua ta pasiune va deveni un stil de viață? -
Când am început sa performez, sa câștig competiții, sa fac un plan de antrenament pe care sa-l respect, indiferent de intemperii si alte obstacole, când nu am mai zis ca azi nu am chef, când trebuie sa-ţi organizezi viața/concediile, în funcție de antrenamente/competiții, atunci am știut că e un stil de viața. Când documentându-te despre alimentația calului, realizezi că trebuie să studiezi şi despre alimentația ta, să te reinventezi şi să redescoperi bucuria lucrurilor simple.
- Cum este pentru o femeie, doamnă cu un anumit statut vreau să spun, să adune bălegar în fiecare zi, sau aproape. Știai că și asta vine la pachet cu dragostea de cai?
-Nu m-a deranjat niciodată să fac curat după animale. Crescută în vacanţe la poale de Făgăraș, de bunici dedicați câmpului și animalelor, am învățat, atunci, ce înseamnă responsabilitatea față de animale, faptul că aspectele plăcute vin la pachet și cu cele "mirositoare". Mi-aduc aminte și acum, cu mare drag, că studentă fiind, la sfârșit de săptămână mergeam la bunica si primul drum îl făceam în grajd, la scos balega. Apropos, mă bucur de “statutul” pe care îl am în mica comunitate a anduranței ecvestre.
- Mă obsedează ideea că dincolo de sportul în sine, călăria de anduranță însemnă și un excepțional excercițiu personal. Sunt ore și ore pe care le petreci doar tu și calul tău. Însemnă asta o probă de voință, și pentru tine și pentru Fira Akba, da?! Dar nu este și o formă de dezintoxicare? Trebuie să te desprinzi de realitate, să încerci mereu să comunici cu companionul tău, să uiți de facturi, de orele de engleză ale copilului, de praful de pe bufet. Cum este de fapt?
- Este o forma de detoxificare, este un exercițiu de voința, sunt etape în care de desprinzi de realitate, mă bucur atunci ca nu sunt în contact cu oamenii. Caii sunt cele mai sincere ființe, am învățat că nu pot şi nu trebuie să fiu nervoasă când sunt în preajma lor, am învățat să comunic non- verbal, să le citesc mesajele. In curse mă bazez pe ea, pe Fira, calul cu care am obținut cele mai multe performanţe, e o încredere câștigata în urma multor ore de antrenament, a multor ore în care ne-am simțit şi „citit” una pe alta. O prietenă m-a întrebat odată, după prima mea cursă de 120km, cursă pe care am parcurs-o singure, foarte puțin timp intersectându-ne cu alți concurenți, la ce m-am gândit in alea 9 ore călare. Dacă mi-am dat seama că am fost singură cu mine atâta timp? Şi da, atunci mi-am dat seama că "realitatea" in care sunt atunci, e cea în care vreau să fiu mai des. Când, exact cum spui și tu, nu te gândești la praful de pe bufet, la facturi, ci doar te bucuri de vântul ce iți șuieră prin tocă, de lacrimile care iți curg pe obraji, de durerea din gleznă, de bucuria Firei, de galopul cadențat, de lanul de lavandă, de susurul Dunării, de bucuria finalului de cursă, când se cântă imnul României.
- Ai intrat probabil în această poveste ca într-un joc, a devenit chiar drum spre performanță și drog deopotrivă. Mai este cale de întors?!
- Cale de întors? Nu, nu mai este. Dragostea de cai si de animale este un drog. Performanţa vine şi crești o dată cu ea, ești nevoit atunci să iți depășești limitele. Te gândești chiar să împărtășești din experiența ta si altora, aflați la început de drum.
- Dacă punctăm încă o dată și anul când v-a sedus pasiunea pentru cai, cât investiți( aproximativ)?
- 2009, anul de graţie, atunci am urcat prima dată pe cal.. Cea mai mare investiție e TIMPUL, banii îi ai, îi faci, se duc.
Calul trebuie să fie rezistent şi să parcurgă de la 30 de km – aşa se începe, aşa îţi califici calul. Contează foarte mult să fie antrenat, calul să meargă într-un anume ritm. Cei 30 de km trebuie parcurşi într-o anumită perioadă de timp, iar calul trebuie să aibă pulsul sub 60 de bătăi pe minut. Ca urmare, trebuie să meargă undeva la 15 km pe oră. Sunt ceasuri cu care poţi verifica, dar în general, ca şi călăreţ, ştii dacă respectă sau nu un anume ritm. Mergi la trap sau la galop. Cel mai bine e să te uiţi la ceas, totuşi.... În plus, pulsul calului e foarte important fiindcă, altfel, eşti descalificat. Contează foarte mult calul să aibă încredere în tine, să se liniştească, nu să mergi tare fiindcă atunci pulsul urcă la 80-100. Nu! Calul trebuie să aibă încredere şi să fie calm.
- Performanţe: am fost primul calăreţ din țară care a făcut două curse consecutive, prima zi 60 km cu un cal, a doua zi, 40 km cu alt cal. Ambii au fost calificați.(Record ce încă rezistă) Locul 1 – CEI1* 80km – 2015, Solt, Ungaria Locul 6 – CEI2* 120km – 2015, Shumen, Bulgaria Locul 6 – CEI2* 120km – 2016, Samorin, Slovacia Locul 3 – CEI1* 90km – 2016, Shumen, Bulgaria Locul 2 Echipa Romaniei– CEI1* 90km – 2017 Campionat Balcanic, Buftea, Romania
Irina Păcurariu
