Bătrânețea nu mai e la modă

Chirurgul estetetician nu este o bagheta divină care aduce perfectiunea eternă, interviu cu Dr. Dana Mihaela Jianu.

Pe Dana am întâlnit-o acum mulți ani, când medicina estetică din România era considerată o disciplină exotică, eventual un moft. Ne-am cunoscut întâmplător, datorită mamei ei, o distinsă și erudită profesoară din Suceava pe care am găsit-o ca gazdă într-o pensiune din Vama,  Bucovina. Oricine a trecut pe la Casa Lucreția, care poartă și astăzi numele proprietarei, fie că a rămas câteva nopți, fie că doar a gustat acolo dulceața de cireșe amare sau hribii cu smântână, sau poate supa de găină cu tăiței de casă, știe că locul e pur și simplu plin cu de toate. Un scoțian a dus o întreagă suită de nobili îmbrăcați în kilt, care au ales poiana Casei Lucreția în locul unui castel de lângă Loch Ness pentru nunta cu o tânără regizoare din România. De peste tot din lume se adună aici turiști ca în fiecare Crăciun să asculte colindătorii de la noi, să mănânce cozonacii gătiți în casă sau să vadă cum se prepară afumăturile. Locul continua să fie un soi de acasă ideal, indifent de cât de departe pornești la drum. Într-un lung șir de povești însăilate cu stăpâna casei am ajuns la Dana, copilul unic, medic la fel ca și tatăl ei și m-am lămurit, a nu știu câta oară, că sunt coduri cu care te naști și pe care le cultivi, și mă refer aici la bucuria de a te face util, de a fi “doctor ca tata”, de a avea o familie în care idealurile să se împartă la doi, pentru că, de ținut minte, Dana, chirurgul estetician Dana Jianu, face echipă dintotdeauna cu Ștefan, chirurugul Ștefan Jianu.

Povestea lor, care dintr-un apartament de bloc au ajuns să dețină un centru medical unic în România, în interviul de azi.

Bătrânețea nu mai e la modă...Mi se pare, sau chiar așa și este?

Cred că ai dreptate , mai ales în ceea ce privește lupta contra îmbătrânirii, sau, mai bine spus, încercarea de a prelungiri tinerețea, mai ales în mediul urban. Oamenii sunt preocupați să profite de condițiile de trăi mai bine: medicamente, produse, servicii dedicate, încearcă să practice un stil de viață sănătos.

Acum “ urbanizarea”, în sensul atenției către îngrijirea corpului , s-a extins și la sate, grație internetului, social media , impactului traiului în străinătate a mulți dintre foștii săteni ai României. Satele nu mai sunt tradiționale, multe femei din puținele rămase desfășoară activități în servicii și nu în agricultură; a apărut un fel de nouă “emancipare”. A merge la “salon” este la ordinea zilei. Am putea spune că societatea modernă face posibil ca oamenii să poată îmbătrâni mai lent și să trăiască mai mult. Există o preocupare pentru optimizarea calității vieții, referitor la corpul uman. Profesia mea, chirurgia plastică reparatorie și estetică se înscrie în această dimensiune a sănătății : de ameliorare a calității vieții și prelungirii a tinereții. Chirurgia estetică, atâta vreme cât nu este trivială sau exagerată, rămâne o ramură nobilă și dificilă a chirurgiei plastice, cu deziderate nu ușor de atins, cu implicații în resorturile fine, extrem de sensibile ale ființei umane, o chirurgie care repoziționează structuri anatomice dar și stimă de sine; concepte uneori greu de înțeles pentru minți înguste, uneori chiar și ale câte unor confrați.

Sunt sigură că întâlnești în fiecare zi femei, poate și bărbati, care cer imposibilul. O tinerețe eternă, fără semne ale vârstei, ten perfect, eventual chiar ceva noblețe obtinută din bisturiu. Sunt și cazuri în care unii pot fi convinși să renunțe? Le explici ce implică schimbările, că există riscul unui efect advers?

Principala grijă a unui medic de această specialitate trebuie să fie respectul față de pacient și de trăsăturile unice ale acestuia. Într-un moment în care media promovează de prea multe ori modele de frumusețe executate ”la ștanță”, pacientul are nevoie să știe că nu tot ce își dorește i se potrivește și că orice exces poate deforma pe viață frumusețea naturală a chipului. Iar cel care are responsabilitatea de a consilia pacientul este medicul specialist.

Sunt fericită că pacientura mea este una educata, instruită, realistă de cele mai multe ori. Profesând de peste 25 de ani și afirmându-mi crezul că din iubire și respect față de oameni și față de Jurământul lui Hipocrate, față de principiile acestuia cu esențialul “ primum non nocere” nu pot interveni decât în anumite limite.

Ideal cele ale unui aspect natural, proporțional, cu păstrarea funcționalității organului, zonei sau regiunii. Și majoritatea pacienților care mi se adresează știu deja aceste lucruri, mă caută țintit, informat, exact datorită acestor lucruri. M-am străduit și fac asta și în continuare -prin studiu și educație continuă, practică, cercetare, abordare psihologică și suport- să nu-i dezamăgesc pe dragii mei pacienți, chiar dacă uneori răspunsurile față de solicitări pot să fie pe lângă “da,cu drag, ne pregătim pentru ” și “nu, nu e cazul”, ”nu acum”, ”nu astfel, avem alternative” . Chirurgia este pentru mine un privilegiu de a fi lângă oameni deosebiți, personalități puternice și voluntare.Și spun asta nu doar pentru că sunt pacienții mei; pe cei care ajung în cabinet, la consultații sau intevenții, ajungi să îi cunoști și să îi descoperi, nu contează dacă unii sunt oameni simpli sau alții major proeminenți, se stabilește o legătură personală, afectivă, cu care rămânem fiecare.

Orele lungi de intervenții, nonstop, sau veghea post operatorie , răspunderea continuă, au ocupat o parte importantă din orele sau zilele vieții mele , din uzură organismului meu, dar le dăruiesc cu drag. Știu că oamenii respectă și apreciază această atitudine.

Discuția lămuritoare despre complicații și riscurile fiecărei intervenții reprezintă un segment important în cadrul consultațiilor. Am datoria să subliniez , acolo unde există indicație pentru o anumită intervenție, nu numai pozitivul demersului -care vizează remodelarea și, în ultima instanță, fericirea personală- dar și etapele de convalescență , posibilele incidente și accidente, cum îmbătrânește intervenția respectivă. Pacientul trebuie să și le asume-chirurgul estetetician nu este o bagheta divină care aduce perfectiunea eternă- unele modificări pot fi tranzitorii, altele sunt definitive și trebuie să înveți să trăiești cu ele.

In timpul consultațiilor îmi iau timp si am răbdarea de a explica oamenilor, de a-i informa, pentru a nu de a-i influența in deciziile lor. Eu nu încerc să “conving “ pe nimeni nici pro, nici contra. Prezint date cu elocință, reflex profesional, dar, după un timp de gândire, de informare, hotarârea rămâne exclusiv a pacientului.

Acum ceva vreme nu se punea problema intervențiilor de astăzi, din ce în ce mai sofisticate și, în aceeasi măsură, mai accesibile. Care sunt cele mai frecvente cerințe ale pacienților de chirurgie estetică? Ce-și doresc?

Ideal, pacienții doresc niște răspunsuri la preocupări si frământări importante, din moment ce au alocat resurse importante de toate genurile, ca să se prezinte la consultație. Ei aspiră la mai bine, sa îndepărteze pe cât posibil niște complexe sau chiar unele suferințe fizice. In practica mea , remodelarea poate sa însemne zona facială, cu tot ce ține de trăsături și aspect, zona sânilor- estetică sau reconstructivă, linia corpului (silueta), membrele superioare sau inferioare, cicatrice dupa diverse accidente, operații sau malformații. Cererile au un numitor comun: mai bine, ”mai mare, mai mic, mai simetric, mai neted sau mai unghiulat, mai strălucitor, mai luminos" , in esență "mai bine”.

E un drept statuat al nostru sa căutam “starea de bine fizic si social”- parte a definiției sănătații conform Organizației Mondiale a Sănatății.

Ești născută departe de București, în Bucovina. Ce-a mai rămas din adolescenta de atunci? la ce visai? Unde te vedeai în cele mai fericite proiecții? Minunata mea Bucovină! Lumea copilăriei mele cosmice! Mare parte din energia aceea nu mai este, si asta nu doar pentru ca eu am crescut si bunicii au plecat, dar (mai ales) pentru ca oamenii si “așezarea”, ”rânduiala“ lumii satului, in speță vorbim de un sat de munte s-au impuținat, îndepărtat sau dispar. Sorgintea și traiul de copil implicat profund in viața naturii și a gospodăriei mi-au dat forță morală, vitalitate, puterea de a mă mira și invăța mereu, creativitate, compasiune, credință, dar și un soi de dârzenie in reacții la incălcări continue și serioase a ceea ce cred eu că sunt limite acceptabile de comportament.

Doctor, asta mi-am dorit să fiu, ca tata și ca alți prieteni dragi ai familiei, implicată, să văd lumea asa cum o vedeam atunci, în anii de adolescență, când, epuizată, ajungeam in vârf, în Poiana lui Negură- vasta proprietate a familiei cu pășune, stână, codri, izvoare. Să văd lumea- nu de sus in sens arogant- dar intreagă, așezată și cu sens. Asta visam. Iar în cele mai fericite dintre proiecțiile mele de atunci, mă vedeam în sala de operație, în blocul operator, speram să aduc bucurie oamenilor.

Dana, nu știu dacă a fost un plan personal, dar vei rămane în memoria tururor că unul dintre primii medici care a părăsit sistemul medical de stat pentru a pune pe picioare un cabinet propriu. În timp cabinetul a devenit o clinică, au apărut săli de operație, o echipă mai mare, cazuistică mai complicată. Cum a fost drumul pană aici?

Pentru mine și Ștefan 1994 este anul în care am devit medici specialiști, după stagii de specializare în străinătate – eu la, Hamburg; Ștefan, la Zurich. Întorși în țară, ne-am decis să deschidem, la rugămintea pacienților, un cabinet privat într-un apartament de bloc din Piața Amzei. De ce la rugămintea pacienților? Dacă ne gândim cum arătau spitalele din România în anul 1994, vom înțelege lesne că era o mare nevoie de mediu decent de lucru. Pentru a ne face o impresie, în acea perioadă se fuma în camere de gardă din spitale, alături de pacienții veniți la consult. Iar acesta este doar un detaliu de ambient.

În timp, cabinetul a crescut organic: se mai închiriază în apartament în același bloc din Piața Amzei. Aici va fi amenajată o sală de operații și un salon post-operator. Iar asta se întâmplă tot la rugămintea pacienților, a căror nevoie de siguranță emoțională și fizică nu își găsea răspunsul în sistemul medical de stat. Suntem în anul 1997, am avea nevoie cu toții de o călătorie în timp pentru a ne reaminti condițiile de atunci. În 2001 demarează proiectul clinicii medicale din strada Tudor Ștefan, în parteneriat cu Sjoerd Vogelzang. Doi ani mai târziu are loc deschiderea oficială a clinicii, care cuprinde un bloc operator cu trei săli de operații și saloane în îngrijire postoperatorie. Peste încă doi ani și tot la solicitările pacienților are loc extinderea clinicii ProEstetica cu noi specialități: se inaugurează un nou corp de clădire alături de cea existentă.

Anul 2007 marchează dezvoltarea către o nouă zonă a sănătății: întreținere, recuperare, wellness: are loc inaugurare Bali Spa Cornu ca parte a clinicii ProEstetica de Wellness. În 2008 se inaugurează Medical Spa în cladirea ProEstetica Building. În 2010 se deschidere Centrul de Chirurgie Laser ProEstetica Building. În perioada 2012-2013 începe să funcționeze Centrul de Chirurgie Plastică Regenerativă (transplant de tesut adipos, lasere, PRP - platelet-rich plasma), celule stem derivate din tesut adipos. Un an mai târziu, în 2014, se înființează Asociația Frumusețe prin Sănătate dedicată persoanelor defavorizate (tratamente de chirurgie plastică reparatorie și flebologie). În anul următor, ProEstetica devine Unitate de Cercetare pe platforma Academiei de Științe Medicale din România. Anul 2017 marchează parteneriatul cu Institutul Sânului. 2018 este momentul parteneriatului cu Monza: ProEstetica Hospital devine Centrul Medical Monza. Tot acum se înființează Institutul Venelor, fondat de Ștefan alături de distinși colegi.

Anul 2019 reprezintă tot un an cu multiple semnificații: clinica ProEstetica aniversează 25 de ani, iar chirurgia plastică și estetică din România trece printr-un moment de reașezare și redefinirea a granițelor. Este contextul în care se lansează conceptul și clinica ProEstetica Regeneration, ce include tratamente laser și plasmă ultramoderne, precum și alte terapii de rejuvenare, într-un nou spațiu amenajat astfel încât să ofere pacienților o experiență senzorială specială.În plus, clinica ProEstetica marchează momentul aniversar și print-un gest de caritate. Prin Asociația Frumusețe prin Sănătate oferă pentru cazuri sociale tratamente în valoare de 25.000 lei pentru: tratamente post-traumatice (post-arsură, cicatrice), malformații congenitale, intervenții sâni, operație varice.

Medicină estetică a devenit în ultimii ani un soi de panaceu universal. Femeile au devenit obsedate de retușuri, timpul nu mai vine cu nicio virtute. aparent banii sunt cei care pot cumpăra tot ce se pierde cu tinerețea. Așa este?

Cu mai puțin de un secol în urmă, bătrânețea începea la patruzeci de ani, iar femeia peste 30 era considerată o frumusețe apusă. Astăzi tot mai multe femei se decid să devină mame în preajma vârstei de 40 de ani, iar bătrânețea își intră în drepturi undeva în jurul vârstei de 70. Acest lucru a fost posibil tocmai dezvoltării spectaculoase a medicinei, care a redefinit granițele tinereții și a dat un nou sens frumuseții umane. Sloganul nostru, Frumusețe prin sănătate, neschimbat până azi, definește crezul fondatorilor, oameni pasionați în egală măsură de medicină și de frumos.

Cum ți se pare acestă goană după perfecțiune?

Noi, cu ProEstetica, ne-am consolidat ca brandul care a făcut pionierat în chirurgia plastică, estetică și ambulatorie din România. Acum împlinim 25 de ani și am pornit la drum cu acest crez: de frumusețea umană se ocupă nu doar scriitorii și pictorii, sau din altă perspectivă specialiștii în make-up și design vestimentar, ci și medicina. Mai mult, știința frumuseții, cea care se îngrijește deopotrivă de sănătate, de starea de bine interioară și exterioară, este cea care susține și face posibile toate celelalte forme ale frumosului uman.