#womanpower- Sonia Argint Ionescu

Te pui cu blondele? Ai grijă ce faci...

Libertatea de a face ce vreau a fost singurul meu plan până acum și mă țin de el. Nu am fost decât 9 luni de zile din viață angajată cu carte de muncă și mi-au ajuns. Am avut ca scop independența, să nu-mi facă nimeni program. Este ceva ce îmi crează o senzație de limitare. Ori eu mă consider destul de capabilă și vreau să pot decide eu pentru mine ce, cât și cum lucrez. Chiar și în adolescență, în perioada de modeling când puteam semna contract cu o agenție care să mă reprezinte, eu am preferat să fiu freelancer.

Prezintă la TVR emisiuni în limba germană, fără ca germana să fie limba ei maternă. Aleargă maratoane deși în copilărie nu reușea să se țină de niciun sport. Crește controlat, ca să nu risc exagerat spunând spartan, doi băieți. În ciuda faptului că e o blondă filiformă, cu picioare perfecte și păr scandinav, născută să bucure ochii în cele mai critice dintre reuniuni. Dincolo de șabloane și aparențe, Sonia Argint-Ionescu e soție, mamă, fiică, femeie, sportivă, jurnalist, camarad. Și dacă #womanpower ar avea nevoie de o imagine în continu[ mișcare Sonia ar fi eticheta perfectă. Genul care planifică, e prudentă, are soluții, nu se lasă blocată. O femeie care știe ce vrea și găsește variante de rezervă; așa cum visăm noi toate să avem. Diferența mare e că Sonia le inventează, le identifică și le și aplică. De asta ea chiar merita să aibă o platformă numită #doer.

Una care crește constant, sănătos si ireversibil. “Suntem o echipă de 4 oameni, toți #doers”, spune Sonia. 

Îmi amintesc de un moment de acum ceva ani. Eram împreună într-o cabină de machiaj din TVR și te sunase unul dintre băieții tăi. Apoi ai vorbit și cu bona. Știu că am rămas uluită de cât de fermă ai fost în legătură cu detalii din programul lor. Știu că te-am și întrebat dacă reușești să fii atât de strictă mereu. Atunci mi-ai spus că încerci. Cum mai e acum? Ce fel de om e Sonia Argint Ionescu?
“Disciplina germană combinată cu Berlin creativ”, asta e mantra . Știu sigur că regulile, “pereții foarte clari” pe care îi punem copiilor noștri înseamnă dragoste. E nevoie de ghidaj clar, cu blândețe și fermitate, dacă vrei echilibru și să îți fie clare tonurile de alb, negru și griurile vieții. Așa am fost educată, asta dau și eu mai departe. Dacă stabilizăm bine pământul ăsta de sub picioare, altfel cresc ideile creative, libertatea, empatia, grija pentru ceilalți. Când ai claritate, rigoare și victorii personale (care vin si-gur daca e disciplină), altfel găsești noutatea și te bucuri chiar din plin de ea, nu?

Povestea cu #doer este oglinda ta. Ai vrut să faci bijuterii, asta ai făcut- apropos, ce mai e cu ele..erau superbe-, ai hotărât să îți folosești abilitatea de a comunica și ai devenit ambasador de cauze, amfitrion de evenimente. Aparent, orice îți pui în minte se întâmplă. Așa e? Ce urmează?

Sa stii ca uneori ma simt luata pe sus de cât de repede mi se întâmplă multe dintre lucrurile pe care mi le doresc… dar cred că se implinesc doar cele care trebuie si toate sunt consecinta unor acumulari de ani, a “disciplinei” in care cred atat. “Norocul și-l mai face și omul cu mâna lui” este una dintre vorbele românești care îmi plac mult de tot. Port la gât chiar un medalion pe care scrie “doer”. Pentru ca e adevarul meu profund.

Ah, si am și o filosofie legată de dorinte, care chiar cred ca ma ajuta destul: nu trebuie să se împlinească toate.

Apropos, de unde știi atât de bine limba germană? Mi-ar plăcea să știu cum a început povestea asta.

E amor mare si sadit de mult. Bunica mea din partea tatălui o avea vecină pe una dintre cele mai bune profesoare de limba germană din București. Era, și este în continuare, o tipă admirabila, severă dar modernă și simpatică, si ele doua au ticluit pasiunea mea. Nu am fost deloc la grădiniță, dar timp de câteva luni am luat lecții particulare cu “vecina”, am acumulat extrem de ușor și repede o baza de cuvinte si conversatie, care m-a ajutat sa intru fara probleme la școala germană (acum Colegiul Goethe). Limba germană s-a lipit de mine ”im Nu” – adică peste noapte.

Întotdeauna ai făcut sport cu atâta plăcere? Ce? Unde? Când?

Adevărul gol-goluț? Nu!

Mama a avut multe incercări să mă trimită la sport. A încercat cu gimnastică artistică (antrenamente dure si copil prea incăpățânat), cu înotul (prea udă apa), dar nu a reușit să mă convingă.

În schimb a văzut că îmi place mult să patinez (ea m-a invațat) și după școală, în weekenduri, eram nelipsită din Floreasca.

La 16 ani, mi-am dorit sa slăbesc (erau la modă modelinele de 90s, cu siluete foarte filiforme) și asa m-am apucat de mișcare.

Mai întâi cu gimastică aerobică în Herăstrău, apoi a urmat alergatul, care la început mi s-a părut îngrozitor de greu. Dar știam eu că e foarte eficent (aici incapatanarea mea proverbiala si-a facut treaba) și am perseverat. Și uite cum am ajuns să alerg chiar trei semi maratoane.

Acum sportul face parte din viața mea, nu vreau și nu pot fără. Dacă am timp, energie și chef, fac zilnic ceva: yoga, pilates, alerg, functional training, squash, tenis… În continuare patinez iarna și schiez. Și sunt deschisă să mai învăț una și alta.

Asadar, pana la urma, mama a reusit .

Cât de mare este echipa ta de la #doer? Ce concluzii ai după o perioadă în care ai exersat acest tip de antreprenoriat?www.doer.ro este o platformă care crește constant, sănătos si frumos. Suntem o echipa de 4 oameni, toti #doers.

Acest tip de antreprenoriat este la fel ca orice altul. Dacă ideea de la care ai pornit a fost una bună, dacă ai grijă să vii tot timpul cu noutăți, dacă există constanță (nu poți scrie azi un articol, mai scrii pste două săptămâni și aștepți rezultate mărețe), dacă îti incarci proiectul cu adevarul tau profund si ai o viziune clara, atunci va merge. Disciplina, ma stiti doar .

Nimic nu se intampla peste noapte ci în timp, cu multă muncă, răbdare, experimente multe, oameni cool si atitudine de #doer.

E nevoie de invatare continua, oameni care sa te inspire, capacitati bune de PR, de networking si seriozitate. Daca le pui pe toate la un loc, nu ai cum sa dai gres.

Nu e atat de complicat pe cat pare, trebuie doar sa te asezi confortabil pe scaunul de #doer.

Mergi cu plăcere la evenimente mondene? Ai fost vreodată ceea ce se numește socialite? Povestește-ne o situație în care ai fi preferat să nu fii de față.

Evenimentele mondene sunt parte din jocul de-a persoana publică. E job, nu glumesc, ai nevoie de timp - ținută, machiaj, coafat - și ziua are doar 24 de h. Asa ca trebuie sa stii sa alegi. Merg cu drag la evenimente unde imi intalnesc crowd-ul, cele organizate de diverse companii (care au legatura cu filosofia mea) si la galele caritabile despre care mă bucură să comunic, să dau o mână de ajutor.

Ești o frumusețe foarte specială, ușor glacială pentru cine nu poate trece de aspectul tău nordic, care frizeză perfecțiunea. Dintotdeauna ai fost diferită?

Eu stiu sigur ca frumusetea inseamna diferenta si tot ce ne particularizeaza inseamna forta. Imi place silueta mea grafica, ador sa imi marchez inaltimea cu tocuri inalte si sa imi cultiv “glacialul” intr-o lume latina.

Bagajul genetic cu care fiecare dintre noi se naște este foarte important. Dar toti avem sansa si bucuria, zic eu, sa ne transformam în cea mai bună versiune a noastra.

Si pana la urma frumusetea este o chestiune complexa dar relativă. Este valabil pentru minte, trup și suflet. Important este sa plac cui trebuie si cui vreau eu. Ca să iau un exemplu deloc la întâmplare, sotului meu. 

Eu am câteva soluți...chiar modele, fără să renunț la meseria de jurnalist, pentru o eventuală libertate de a face ce vreau. Adică știu ce soi de interviuri mi-ar plăcea, cu cine, în ce formulă. Tu ai planuri de genul ăsta?

Libertatea de a face ce vreau a fost singurul meu plan până acum și mă țin de el. Nu am fost decât 9 luni de zile din viață angajată cu carte de muncă și mi-au ajuns. Am avut ca scop independența, să nu-mi facă nimeni program. Este ceva ce îmi crează o senzație de limitare. Ori eu mă consider destul de capabilă și vreau să pot decide eu pentru mine ce, cât și cum lucrez. Chiar și în adolescență, în perioada de modeling când puteam semna contract cu o agenție care să mă reprezinte, eu am preferat să fiu freelancer.

În ceea ce privește domeniul de activitate care să îmi producă venituri în condiții de libertate, am tot timpul planul B… și C… chiar și D. Gândește-te doar că sunt profesoară de limba germană… o limbă grea, căutată și prea puțin oferită la un nivel înalt. Cât timp voi fi în putere fizică și, mai ales, psihică nu voi duce lipsă de surse de venit.

Cum vezi acestă împărțire publică- influencer/ follower? Cât de echitabil intră toată lumea în cursă? Chiar mă interesează părerea cuiva ce a reușit un business care are și o astfel de componetă.

Eu cred foarte mult in valul asta nou de “creatori de content”, sa zic asa: cei care au supertalent atunci cand isi impacheteaza ideile (fie ca e inspirational, util sau “entertainment”) si “expertii”, oamenii cu viziune clara, cu know how fara nicio indoiala. Sunt sigura ca viitorul este al acestui tip de influencers, iar “followers-ii” pe ei ii vor alege.

Momentul tău favorit din zi?

Atunci când am liniște în jurul meu. Poate fi dimineața, după ce pleacă toată lumea, seara când toți dorm.

Ai filme pe care le poți revedea oricând? Care?

Da. De exemplu, As good as it gets este unul dintre acestea. Genial. Îmi plac oamenii ciudați, complicați și poveștile de dragoste altfel.

Un TOP 5 seriale preferate?

Urzeala tronurilor, The Marvelous Mrs. Meisel, House of Cards, Seinfeld, Sex & The City

Ce relație ai cu băieții tăi? Cum comunici cu ei? Din ce știu adolescenții sunt chiar mai introvertiți decât fetele de vârsta lor.

Trecem printr-o perioadă complicată. Marc este clasa a VIII a și trebuie să învețe foarte mult pentru examen. Așa că avem momente încordate atunci când tonele de discuții și rugăminți parcă nu au ecou.

Și cu Eric avem o grămadă de discuții tot legate de școală. Cumva e de înțeles, nu au chef, nu le place, au atâtea alte posibilități. Iar noi îi forțăm să facă arii ale formelor geometrice.

Sistemul de educatie e depasit de forta lor creativa, de cat sunt de vizuali, de structura personalitatii generatiei lor. Dar nu problematizam, incercam sa gasim solutii.

Amândoi sunt niște copii minunați. Sunt buni și empatici și cu mult bun simț. Sunt comunicativi cu noi, fiecare în modul lui foarte diferit de al celuilalt, sunt foarte isteți, în moduri difierite. De exemplu, Eric are o inteligență emoțională cum rar am întâlnit. Marc se informează până în cele mai mici detalii despre lucrurile care îl pasionează.

Pari incredibil de determinată, un om hotărât să își respecte și principiile și partenerii. De unde vine asta?

Multumesc. E structura mea naturală “antrenata”. Disciplina de #doer, deh. 

Dacă ai fi Sonia de acum 10 ani ai urma aceeași traiectorie? Ai alege la fel prieteni, slujbe, drumuri?

Este dificil să spun că aș schimba ceva pentru că fiecare pas pe care l-am făcut, m-a adus aici, unde mi-e bine. Și sunt conștiență că dacă făceam un pas diferit, poate noi două nu stăteam de vorbă… Chiar și momentele grele și oamenii care poate m-au rănit, au trecut prin viața mea pentru ca eu să mai învăț o lecție. Le îmbrățișez pe toate chiar dacă aș prefera să fie doar așa cum vreau eu.

Îți place să călătorești? Care a fost cea mai exotică dintre destinații. Când spun exotic nu maă gândesc la tropice, iau în calcul imprevizibilul, aventura, noutatea.

Călătoresc oricând și oriunde cu plăcere. Așa că mă bucur de fiecare ocazie care mi se ivește și am văzut o groază de locuri minunate. Cea mai recentă experiență wow a fost pe ghețarul Dachstein, când am stat pe Stairway to nothingness, un fel de balcon din sticlă suspendat deasupra hăului.

Declarația ta de dragoste pentru sănătate, vezi pledoaria pe care o faci mereiu în emisiunea ta de la TVR, este un mod de viață? Reușești să respecți multe din regulile unei vieți echilibrate?
Da, reușesc și asta pentru că nu îmi impun nimic drastic, extrem, nu fac lucruri care să-mi creeze frustrări.
Văd în jurul meu oameni care brusc, după 30 de ani, după o viață aproape sedentară, se apucă de sport. Și vor să alerge maratoane, triatloane… se antrenează ca nebunii. Oameni care după ce toată viața au măncat de toate, în special carne, vor să fie vegani. Și de cele mai multe ori, aceste treceri bruște dintr-o extremă în alta, nu doar că sunt aproape imposibil de ținut pe termen lung, dar pot face și rău. Un stil de viață sănătos sau, să-i zicem echilibrat, trebuie să fie de lungă durată… cam atât cât trăiești. Iar noi, oamenii, trebuie să învățăm să ne mai și ascultăm organismul și să nu-l suprasolicităm.

Slăbiciunea ta?
Disciplina.
Punctul forte?
Disciplina.

Încercă un exercițiu de imaginație. Ai România și pârghiile de leadership pentru o zi. Ce-ai face?
Aș importa guvernanți din Germania si Noua Zeelanda.